Dupa 30 de nopti de singuratate in ganduri in care am pus totul in cantar si am reales intotdeauna altceva in trairile care imi bantuie somnul, am avut cateva zile in care am uitat un pic sa fiu singur.
Si lucurile intotdeuna imi par altfel decat sunt, numai daca imi spui sau vorbesti despre ele, astfel incat sa imi fie clare voi fi in regula, voi fi bine.
Demult spuneau ca alegi sa visezi prea mult, sa alergi dupa dragonul tau, imi place si este bine, as alege sa fac asta in schimbul a 4 anotimpuri sau doar pentru o noapte, dar noaptea asta am simtit cum nu am putut sa plec de aici, pentru ca in momentul in care se asternea linistea, i-am auzit vorbind si deodata am inceput sa ma gandesc la 30 de lucruri deodata.
Am avut un moment de neliniste: Oare ceea ce vorbesc are legatura cu mine? urmat de un moment de liniste in care am incercat sa ma adun, din nou :Oare, nu este ceva bine, nu este totul in regula?
Defapt nu vorbesc despre mine, totul este chiar foarte bine.
Am incercat sa pun ce am simtit in lucrarea asta, de aici si titlul si un mare dar care a ramas...
Dintre noi, spusa de un om bun.
"altii simt placere in a bea, a fute, a se bate, altii simt ca daca pun ceva pe hartie, in muzica, pe piele, o parte din sufletul lor se duce acolo si asta e placerea ,placerea artistului"
