Ma gandesc sa imi fac o obisnuita sa calatoresc cel putin odata pe an, invat atat de multe, despre mine, despre ce vreau sa fac, invat sa apreciez ce am si invat sa uit sa apreciez ce am avut. Mult mai important.
De data asta am plecat intr-o perioada in care majoritatea s-ar intoarce acasa, craciun, sfarsit de an, m-am gandit un pic daca nu cumva fug de ceva dar cred ca doar am imbratisat ceea ce mi-a iesit in cale.
Am plecat sa fiu un pic singur cu gandurile mele, sa fiu singur pe drum, sa simt un pic de frica, sa absorb tot ce este langa mine, pentru ca alta solutie nu cred ca exista. Confortul, il simt doar ca ma adanceste intr-o depresie continua, o nemultumire de sine, care nu imi place, care nu ma lasa sa merg inainte, care ma face sa uit tot ce am invatat.
Pe drumuri necunoscute care tot acasa ma poarta.
Un comentariu:
Împărtășesc ideea
Trimiteți un comentariu