Am inceput sa ma gandesc la ea acum ceva timp cand inspirat de dor de casa si de oamenii dragi, romani, daci, am gandit ca este cazul sa las deoparte koi fish, pasarile phoenix si sa caut putere in ceea ce sunt.
"te dezbrac, te alerg prin paduri descult" sau Duh de DacIncerc sa apreciez ce oameni am langa mine si sa ii iubesc, dar gasesc piedici in drumul meu. Sunt slab oare ca sunt dat peste cap de mizeria ce o vad in drum spre atelier, de lucruri care le vreau si ma incolacesc ca un clei, de oameni urati care nu ii mai vreau a fi trasi din stramosii mei, ca imi iubesc glia si nu vreau sa plec si sa o las in paragina fariseilor?
Eu zic NU si as zice in gura mare daca nu as fi lipsit de curaj, daca nu as fi lasat comoditatea sa ma transforme intr-un anemic care nu imi place, care nu se poate lipsi de vicii, care nu se poate abtine in a fi singur, doar pentru ca...doar pentru ca este greu.
Este greu sa fi iubit, este greu sa iubesti, este greu sa ai oameni carora sa le spui Prieteni si sa iti raspunda la fel, este greu sa alegi ce sa lucrezi, numai in ideea sa nu cazi in comoditatea de a avea bani...pentru ce sa tot ai?
ori imi pierd calea, ori imi pierd rabdarea, ori o iau razna
Astea sunt niste versuri scrise de un om care imi impartaseste multe din ideii si eu ii impartasesc lui multe din ganduri si imi poarta niste lucrari unde am lasat o parte din mine.
Cosmin
" Sufletul meu e precum mormantul unui rege dac
Gloria mi-a apus demult, ma simt antic si uitat"
"A lor apriga lupta pentru a noastra libertate
S-a purtat de secole in credinta si dreptate
Acum e randul nostru sa ne batem si sa ocrotim
Tara pentru care ne-am nascut si o sa murim"
Subcarpati - Doina spiritului
Timpuri Noi - Inceput
2 comentarii:
Sunt slab oare ca sunt dat peste cap de mizeria ce o vad in drum spre atelier, de lucruri care le vreau si ma incolacesc ca un clei, de oameni urati care nu ii mai vreau a fi trasi din stramosii mei, ca imi iubesc glia si nu vreau sa plec si sa o las in paragina fariseilor?
Nu mizeria e de vină, nici oamenii urâți. Cred că e o superstiție asta, că un oraș lucios și plin de lume like-minded te ajută să fii optimist, iar unul plin de băltoace și jeg te deprimă și te ratează. Omul trebuie să rămână el însuși în orice mediu. Să n-aibă nevoie de decor ca să viseze, de confort ca să se simtă fericit, de mediu ca să gândească. Poți să gii tu oriunde.
* să fii, nu să gii.
Trimiteți un comentariu