miercuri, 8 decembrie 2010

Gand

Absenta singuratatii duce la perceperea eronata a realitatii?

10 comentarii:

Dahlia Wegrzynowski spunea...

Aham! Cam mda...

piticotulcri spunea...

dimpotrivă.

gray alex spunea...

sa vorbim despre asta.

piticotulcri spunea...

absența singurătății. spre asta tind oamenii. genetic.
greu de crezut, dar avem gene care se ocupă cu asta
și noi habar nu avem.

dana_a08 spunea...

da,si nu prea :P
Absenta singuratatii deformeaza realitatea unui individ obisnuit singur , cred ca si aici e vorba de obisnuinta... Cel ce inconjurat isi va cladi singur realitatea se va bucura de absenta ei.

piticotulcri spunea...

mno, că am găsit ce căutam :) : “Solitudinea devine expresia creativității tale, înseamnă sănătatea perfectă. Singurătatea este o formă de boală.
Singurătatea nu este altceva decât solitudinea greșit înțeleasă” - Osho

citatul de mai sus explică chiar foarte bine ce am vrut eu să zic :)

Dahlia Wegrzynowski spunea...

Zic că depinde și la ce fel de singurătate ai făcut referire.
Sincer, nu văd altfel cum să percep realitatea, decât singură și totuși nu sunt singură.
Ori singur în societate, nu știu cât poate un om fi!? Ideea ta m-a trimis cu gândul la o situație gen doi amorezați ori căsătoriți chiar, în fine... dar nu la singurătatea la care se condamnă unii și nici despre ei nu aș afirma că au o percepție eronată a realității.

gray alex spunea...

"solitundine" hmmm...

piticotulcri spunea...

dap, :)

Solitudine înseamnă să cauți în interior, înseamnă descoperire de sine.
Solitudinea ne ajută să ne descoperim esența, să ne apropiem de noi înșine și să fim în armonie cu noi. Autosuficienți - ca atunci când eram copilași. ;)

Dahlia Wegrzynowski spunea...

:) Dacă e să arunci o privire în dicționar, singurătate-solitudine: una și același lucru. Știu... cultura de dicționar... bla la, dar nu văd o așa diferențiere, oricât de „romantică” s-ar dori intenția